Momente

Revin după aproape un an, de la ultima postare! S-au petrecut mai multe , dar nici înainte nu au fost spuse toate! De cînd mă ştiu mi-a plăcut muntele, si niciodată nu o sa îmi uit prietenii cu care am hoinărit ca nişte haiduci ai secolului 21 , prin pădurile si pe munţii din zona noastră! Răzvan si Andrei, sunt camarazii mei de munte si lor le datorez mai toate clipele frumoase petrecute pe munte. E ciudat sa vorbesc acum despre asta , deoarece am o melancolie în suflet si o teamă care mă face sa mă gandesc dacă oare va mai fi vreodată cum a fost! Anii au trecut si se pare ca aceste clipe , se cam termina! am termiant liceul , si viaţa merge mai departe! acum sunt la facultate , la construcţii în Craiova! am o presimţire ca dorul de munte si de melagurile natale va fi sfasietor! Dar si aici mi-am făcut o mulţime de prieteni , cu care o sa îmi petrec timpul ! Am hotarat sa mă apuc de alpinism , si sper ca Răzvan Barbu sa mă ajute sa devin un bun catarator! Anul trecut după ce am postat, m-am întîlnit cu Ciprian, si am mai fost pe la stînă în Cazacu vreo 4 zile! a fost frumos sa mai stau de vorba cu el, dar se pare ca de acum, fiecare o ia pe calea lui! Eu spre studii el spre viaţa de cioban, si de slugă la oi ! Apoi am plecat pentru a doua oară în tabăra de engleză , la Păltiniş, unde m-am reinatlnit cu prietenii din Craiova , si mi-am făcut alti noi prieteni ! Tabăra a fost super cu multe activitati care sa te facă sa nu te plictisesti , si sa îţi arate ca te poţi distra si în alte feluri decît atunci cînd o faci cu băutura si alte prosti! A fost distractiv , mai ales ca am fost în zona de munte ! mi-am făcut doua noi prietene foarte bune , pe Carmen si pe Lori, cu care tin legătura si acum si îmi este dor de ele ! Ne-am ataşat mult si , îmi plăcea felul în care mă ascultau cînd le povesteam despre peripeţiile mele de la munte, lucru care îl fac rar. Tabăra m-a ajutat foarte multe sa socializez si sa mă deschid asa în fata altor oameni! plus ca mă apropiat si mai mult de Dumnezeu! După ce s-a terminat tabăra , am mai stat cîteva zile pe acasă , si apoi m-am întors în Craiova , pentru o nouă expediţie. Împreuna cu Ştefan si Daniel Mirauta , am plecat sa cucerim vîrful Negoiu 2535 m , din munţii Făgăraş! a fost o experienţa de 3 zile de neuitat! am mers pe jos kilometrii întregi cu bagaje grele în spate, am înfometat, am dormit în cort de deltă, ne-a bătut vîntul de am zis ca o sa zburăm cu tot cu cort ! dar intr-un final totul a ieşit perfect ! vîrful l-am cucerit în a doua zi de expediţie, si am prin zi frumoasă , asa ca ne-am putut bucura de o minunată priveliste! am înnoptat 2 nopţi lînga lacul Caltun , iar în ultima zi , am mai mîncat doar de dimineaţa cate o felie de pîine si am împărţit între noi un pateu! urma sa ajungem în Curtea de Argeş ca sa luăm trenul spre Craiova! am coborît pana la Piscu Negru , de unde am luat ocazia ! am ajuns in Curtea de Argeş , ne-am luat bilet de tren si de restul mîncare! A fost frumos . Apoi am început şcoala , ultimul an de liceu , a fost greu doar spre sfarsit pentru ca am intrat în presiunea bacului! însă totul e bine cînd se termină cu bine! am luat bacul si am intrat la facultate! Iarna care a trecut , m-am tot antrenat pe schiuri de fond împreuna cu Răzvan prietenul meu din Azuga , ştiind ca în primăvara în luna Mai urma sa particip împreuna cu Răzvan Barbu la un maraton , pe valea Cernei la Herculane , de 44km! asa ca toata Iarna am alergat pe schiuri de fond , iar cînd a venit primăvara am continuat sa alerg pe jos ! însă nu m-am antrenat asa cum as fi vrut eu! si îmi pare rău ! a venit vremea sa plec la maraton, si mă cam durea glezna la piciorul stîng, pentru ca l-am avut în gips cu o luna în urma , dar nu vreau sa îl iau drept o scuză . Am plecat cu Răzvan Barbu , la Herculane, ne-am înscris acolo , ne-am montat cortul , am avut saltea gonflabila ,as incat am dormit excelent! a doua zi la ora 9 a.m. a fost startul! am plecat bine , in primi 17 km era pe locul 4 la general, dar apoi oboseala si-a spus cuvantul , nu am avut nici echipament adecvat si am pierdul usor locuri! am terminat cei 44km si ceva in 6ore 5 min si 3 secunde,era pur si simplu terminat, picioarele nu mai le simteam, iar genunchi temndoanele erau praf! am avut nevoie de cateva zile sa imi revin.Am avut noroc si cu baile termale de sulf de acolo , care ne-au facut sa ne mai revenim un pic. Razvan era si mai terminat ca mine. Am venit pe locul 15 la categoria mea 18-29 de ani ! e un loc bunicel avand in vedere , varsta mea si antrenamentul pe care l-am facut, plus ca noi nu stiam deloc traseul! Razvan a sosit la 2 ore si un pic in urma ea ! am hotarat ca la anul sa participam iarasi. Insa ma tot gandesc daca sa ma bag la cursa lunga de 44km sau sa ma bag la semimaraton de 21 km . Cred ca as avea mai multe sanse sa ies in primi 3 daca particip la semimaraton! inca ma gandesc ce sa fac ! Tot cu Razvan am stabilit ca , de acum inainte , o sa ma antrenez cu el acolo la Craiova , nu numai la alergat dar si la catarat. As vrea sa devin un bun catarator , si sper ca Razvan sa ma sprijine! vrem sa participam amundoi , tot la Herculane , la un concurs de alpinism, care are loc cu 2 saptamani inainte de Maraton ! Vreau sa imi impart timpul si sa devin din ce in ce mai ordonat , sa am un program dinainte stabilit , pentru a combina perfect sportul cu invatatul! Vreau sa devin un inginer priceput la fel ca fratele meu Emanuel , care ma ajuta si ma sprijina in orice fac ! Vara aceasta ...care este pe sfarsite a fost super! inceputul l-am petrecut cu examenul de bacalaureat , si apoi cu inscrierea la facultate! Apoi am plecat din nou in tabara de engleza! locatia a fost super , la o pensiune de la poalele Fagarasului , la Sambata de Sus ! imi pare rau totusi ca nu am putut sa ma bucur asa cum mi-as fi dorit , de tabara! din pacate am avut un accident in tabara, si mi-am pierdut un dinte din fata de sus, iar cei de jos au fost si ei miscati, de la o lovitura de genunchi primita in gura, in timp ce ne jucam un joc ! insa eu cred ca am reusit sa trec repede peste shoc , si am incercat sa fac pe ceilalti sa nu se simta rau din cauza mea ! tot ce imi pare rau acum este ca niciodata gura mea nu va mai fi la fel! Dupa tabara , am mai petrecut cam o saptamana prin Craiova , dupa care m-am intors aici acasa , in Azuga unde ma simt cel mai bine! Mare dreptate a avut cel care a zis "Nicaieri nu e ca acasa" ! De cand am venit am tot mers pe la cules de zmeura si afine! am resuit sa vand si cateva , dar am facut si dulceata! Acum doua zile pe 21 August, am plecat impreuna cu prietenul meu Andrei , cu bicicletele pe la ora 13:30 , pe drumul forestier Valea Azugii! am mers pe drum pana sa terminat , si astfel am parcurs 40 km pana in Sacele! de acolo am iesit pe asfalt si ne-am dus in Brasov , la mama lui Andrei , unde am mancat ceva , si apoi am plecat la drum spre Azuga! Serpentinele de pe Timis, ne-au obosit puternic , si cand am ajuns in Predeal a fost o mare usurare! la ora 20 am ajuns acasa , obositi si infometati! dar cu gandul ca am facut-o si pe asta! in jur de 80 de km parcursi cu bicicleta! De o luna si ceva de zile , ursii tot ai iesit in oras aici la noi ! Vin la tomberoane , imediat cum se lasa intunericul! Astefel ca acum il vad aproape in fiecare zi . Se aud zvonuri ca au fost adusi vreo 100 si ceva de ursi din zona Brasovului si au fost imprastiati pe toata valea superioara a Prahovei. Seara , m-ai stam la bec , jos pe strada, si il vedem cu iese de pe garla , il lasam sa sara in gradina si cand se indreapta spre tomberon il alergam cu totii. Dar nimeni nu are curajul sa stea in fata lui cand se intoarce sa intre inapoi pe garla ! E distractiv, asa m-ai pierdem si noi timpul pe aici ! dar de cateva zile , politia a inceput sa arunce cu petarde cand vine noapte , pentru a ii speria . Probabil din cauza numeroaselor reclamatii facute de oameni! O sa imi lipseasca mult Azuga, spre deosebire de ceilalti de aici eu m-am atasat mai mult de natura si de munti ! Chiar vorbam acum cateva zile cu Razvan (din Azuga) , despre cate aventuri am avut asa pe munti si nu cred ca au mai fost multi ca noi, dar in viitor cu siguranta nu vor mai fi ! Acum doua luni am aflat ca padurarii ne-au descoperit observatorul nostru! Speram sa nu il strice, dar cred ca le place si lor! insa vor sa ne traga de limba sa recunoastem ca noi l-am facut ! dar nu prea reusesc ! Au inceput sa taie padurea si in partea aceea, speram sa reziste! E un din lucrurile importante pe care le avem noi 3 in comun ! e o parte importanta a prieteniei noastre! nu sunt inca toate zise ! ma bucur ca am avut ocazia sa mai stau sa imi depan amintirile , dar imi pare rau ca nu im iaduc aminte tot ! Am dat peste un caiet de notite,unde obisnuiam sa mai scriu cele intamplate pe munte , cu date exacte! in curand o sa imi fac timp sa public si acele date! Ahh..melancolia ma nauceste acum ! trebuie sa inchei! Ma bucur ca ai rezistat pana la final , si ai citit totul! Aveti grija de voi , si la cat mai multe aventuri montane! GOD bless you all ! -Amen ! -SURSA PERSONALA -SAMUEL LUNGU

Copilaria

As vrea sa îmi împărtăşesc amintirile..pe o pagina de internet ..ca sa mi le pot aduce mai uşor aminte altădată. M-am nascut intr-o familie creştină ..de pe Valea Prahovei, în Azuga..si cred ca am avut o copilărie extraordinară.Nu am dus niciodata lipsa de prieteni..mai ales ca eram cel mai mic membru al familiei..alături de ceilalţi 5 fraţi mai mari. Verile le savuram din plin ..cu tot felul de jocuri..ascunselea..pic-pic ..castel...fotbal..baseball..si alte nebunii. Apoi cînd se făceau afinele si toate celelalte fructe de pădure..mergeam si culegeam..iar astfel nu exista iarna in care sa nu avem gem sau dulceata de fructe de pădure. Tot vara ..fără sa ştie ai noştri ..mai făceam si cate o escapadă la baie la gîrlă. Pe aici trece paraul Azuga..însă apa este foarte rece..căci doar este de la munte. Duminica mai mergeam cu părinţii, în aer liber la gratar , prin Şaua Mare.Acolo mai încingeam cate un fotbal ,si coboram desculţi acasă prin pădure , ca sa ni se intareasca talpile :)). Si tot asa treceau anii, iar dintre noi mai pleca cate un frate la facultate.Iernile, erau la fel de frumoase..dimineaţa ,pana la prînz eram plecaţi pe partie, iar la prînz cînd veneam ,mama ne aştepta acasă cu bucate calde , si în sobă pocnea focul. Mirosul casei ne fermeca pe toţi , este ceva ce nu poţi inlocuii cu nimic în lume. Cînd era soare afara eram cu toţi la joacă,cînd ploua eram în casa , jucîndu-ne încontinuare.Niciodată nu ne plictiseam si aveam o copilărie fericită. Nu ştiam ce este acela calculator, sau alte tîmpenii ce le-au spălat creerii copiilor din ziua de azi , care au uitat sa se mai joace dea fatea-ascunsela, sau alte jocuri de demult, si mă uit asa cu groaza si vad o generatie de copii mult mai trişti , care stau numai la calculator, iar parcurile sunt din ce în ce mai pustii. Cînd eram ,mai mic , pe la gradiniţa , obişnuiam sa cred ca sunt regele parcului ,de aici de la noi, iar orice copil nou care venea acolo sa se joace , trebuia sa fie pus la punct. Astfel, erau nenumărate zile în care eram alergat de părinţii acestora , dar niciodată nu m-au prins , si astfel nu m-am potolit nici eu . Zilele de vară erau nepreţuite , cînd plecam dimineaţa de acasă, si ajungeam seara tîrziu, cu pantalonii rupţi , plini de noroi pe bluză, si cu stomacul ghiorlaind de foame ajungeam umil acasă după o plina zi de joaca, cerandu-i orice lui mama sa îmi facă numai sa îmi dea de mîncare. A doua zi însă o luam de la capăt, off... si asa au trecut anii si am ajuns in clasa a 5. Eram un mare haiduc, îmi plăcea sa merg prin pădure sa petrec timpul asa aiurea, nu îmi pasa de nimic, era liber si toata lumea parea a mea. Din clasa a 2 , incepusem sa fac ski fond, si am contiunat asta , pana cand in clasa a 5 , m-am inscris la club la Predeal, care m-a dus in mai multe copetitii , printre care si nationalele de ski fond. A fost frumoasa si perioada aceea , cand umblam prin cantonamente, pe la Bran, pe la Fundata... dar, dupa cum se stie in Romania nu poti sa faci performanta cu antrenorii de aici, astfel, anterenorul de acolo, nu si-a mai dat interesul pentru mine, si am ramas sa ma antrenez eu si sa fac ski doar pentru mine. Insa nu m-am oprit , am continuat sa fac ski , si inca astazi , si sunt mandru de asta. Cand am terminat clasa a 6, tata m-a dus pentru prima data la o stana , aici la noi in Neamtu', si initial am mers doar sa ii ajutam pe ciobanii acolo, o zi, dar am fost nevoiti sa stam mai mult pentru ca trebuia sa ii ajutam sa isi mute stana dintr-un munte in celalalt. Si asa , am stat vreo 4 zile , in care a plouat , de parca s-ar fi rupt ceru. Cu toate ca a fost greu , si urata vremea, mie mi-a placut , si am vorbit cu sefu stanii de acolo , daca pot sa vin vara urmatoare la el la stana , sa stau mai mult , si poate ma si plateste, si asa a fost! vara ce a urmat, cand am terminat clasa a 7, am plecat de indata ce am terminat scoala la stana. Am stat vreo 2 saptamani, in care am invatat tainele , fabricarii casului , si a urdei. Seara era ceva unic , atunci cand venea ursul, iar cainii il simteau si il alungat in adancul padurii.Am trait 2 saptamani de neuitat , mancam si dormeam in aer de munte , sus la inaltime. Apoi, dupa aceste doua saptamani am luat o pauza , si apoi iarasi am urcat la munte , si am ajutat la coborarea oilor la camp. Astfel , am ajuns sa pastoresc eu oile , la Rasnov, timp de o luna de zile, o luna in care am simtit cel mai mult lipsa patului de acasa , si lipsa parintilor. Dupa luna acea de zile , am fost nevoit sa plec acasa, pentru ca incepea scoala. Dar am promis ca o sa revin. Mi-a placut viata asta de cioban, este foarte grea dar cred ,si cu siguranta, te face om , te pregateste pentru multe greutati ce le ai de trecut in viata. Iarna ce a urmat , am fost pe la Bran, la omul acesta de avea stana, si am mai stat si pe acolo cu oile vreo saptamana. Apoi , primavara trecea greu ,si asteptam cu nerabdare sa ma intorc iarasi la stana. Insa , vara ce a urmat (vara anului 2007) nu a mai fost ca cealalta vara. Inceputul verii mi l-am petrecut cu examenele de capacitate si cu inscrierea la liceu. Dar nici ciobanul nu mai avea stana la munte acolo, acum avea stana la Paraul Rece, si am stat vreo 4 zile, dar nu mi-a mai placut asa de mult, asa ca ma ales sa merg la o stana mai aproape de casa, in Cazacu. Aici, l-am cunoscut pe Ciprian, baciul stanii, de la el am invatzat foarte multe.Chiar daca avea doar 21 de ani, cunostea tainele pastoritului mai multe decat unu de 40. Si vara aceasta , am umblat mai mult cu oile. Aveam un cird de 500 de minzari, si eram doar eu si inca un om dupa ele. A fost o vara caniculara, si din cauza aceasta , am umblat mult cu oile pe la padure, si din cauza trifoiului s-au imbolnavit vreo 13 oi. Si din acestea, 7 am lasat sa moara , si 6 am taiat. Intr-o seara , a trebuit sa cobor eu , cu cele 6 cadavre de oi pe care le-am pus pe cal, in valea Ceausoaiei,unde ma astepta seful stanii. Dar, din saci curgea sange si imi era teama sa nu ma intalnesc cu vreun urs. Insa am ajuns cu bine. Tot vara aceea , am invatat sa calaresc, dar nu oricum , ci la galop. In vara aceea ursoaica ne-a luat 4 oi, si nu exista noapte in care sa nu incerce. A fost o vara , extraordinara, cu multe peripetii. De prin clasa a 5 , umblu mai mult prin padure, cu prieteni de o seama cu mine, si ne place sa alergam, mistreti , caprioare , la urs e mai greu :)) Si asa a mai trecut o vara, vara in care am mai invatat cate ceva.Vara ce a urmat, am fost inital , 3 saptamani , la padure, unde am lucrat cu caii la exploatarea lemului. Era frumos, dar era munca la foc continuu. Dupa aceste 3 saptamani, am urcat iarasi la stana in Cazacu. Dar , inainte sa urc la stana , m-a sunat patronul de acolo, si mi-a spus ca trebuiesc aduse oile de la Rasnov, si urma sa ma duca pe mine acolo , sa vin cu inca un om cu ele. Asa ca pe 7 iulie , dimineata la ora 5 , am plecat de la Rasnov, cu un cird de 300 de minzari. Am , tranversat platoul rasnov, si am luat drumul spre Cabana Steaua, si Gura Diham. Totul a fost bine, pana cand am ajuns in Muchia Lunga. De aici , trebuia sa coboram prin padure si sa ajungem in spatele garii din Azuga.Dar a inceput o ploaie cu traznete, si eu nu cunosteam drumul, doar omul cu care mai eram. Dar insa ploaia si ceata ne-a dezorientat si in loc sa iesim in spatele garii , am coborat la pod la Predeal, la postul de control. Off..si cand am vazut asta , nu mai puteam de oftica. Ma dureau picioarele, si era deja ceasul 6 seara.N-am avut incotro, si am venit pe valea Prahovei, pana in Azuga.De aici am trecut DN1 , oprind circulatia, iar masinile toate ne clanxonau,off ..numai eu stiu prin ce ma trecut.Insa timpul s-a mai indreptat,si am ajuns cu bine in Cazacu,dar numai pe la ora 9 seara.Asadar, eram frant de oboseala dupa 16 ore de mers continuu. Ma dureau asa de tare picioarele incat imi venea sa plang. Apoi au urmat 2 saptamani in care ploaia nu a stat deloc, si umblam zi de zi cu oile , impreuna cu omul acela cu care am venit cu oile. Si era o zi ploiasa, si eram asa de obosit, incat m-am asezat in pelerina cu spatele in ploaie ,si am atipit un pic, la fel si omul cu care eram. Dar ,responsabilitatea nu ma lasa sa dorm, m-am ridicat si m-am dus din nou inaintea oilor.Ploaia se oprise ,si ceata se ridica invaluri. Cand deodata se sperie fruntea oilor si se introceau gramada .Am vazut o coada , si am crezut ca este un caine care se joaca pe acolo, dar , cand m-am ridicat in picioare , era un lup mare , care tocmai incercase sa sara in oi. Am inceput sa il alerg , crezand ca ,cainii sunt cu mine. Dar lupul s-a oprit deodata, si-a bagat coada intre picioare, si s-a incovoiat, aratandu-mi coltii,gata sa imi sara in piept. Eu , atunci m-am oprit si cand m-am uitat in spate , nici urma de caine. Am chemat repede cainii care au venit si l-au luat la fuga, dar nu l-au prins. Eram insa fericit caci nu reusise sa imi ia vreo oaie. Dar mai mare este necazul daca scapa un lup in oi si nu are cine sa il opreasca, pentru ca , acesta nu ia o oaie si fuge, el poate sa ti le prapadeasca pe toate si ia numai una. Apoi imi palcea mult sa stau seara la oi , in cojoc si sa privesc stelele. Dar asta doar pana la ora 12 cand ma duceam sa ma culc. Era insa o noapte in care stateam cu Ciprian la oi , si m-ai beam cate o cana de bere , apoi mai ascultam radioul, si tot asa vorbind noi se facu ceasu 3. Si i-am spus ca eu am duc in stana , caci nu mai puteam de somn. Mi-am luat cojocul , si nici bine nu am apucat sa mi-l asez pe pat caci , aud cainii latrand cu putere, si pe Ciprian , cum dadea chiote si se departa catre padure. Ies degraba afara, si oile nu mai erau in tarc, se ingramadisera si au rupt tarcul. Am reparat repede tarcul, le-am bagat la loc, si soseste si Ciprian de jos , si ne spune ca ne-a luat o oaie ursoaica. Mi-a spus asa:''Bai Sami , nici bine nu ai plecat tu, caci m-a furat si pe mine somnu, ne mai avand cu cine sa stau.Si vreau sa ma las asa pe spate,cand vad ceva mare cum sare intre oi, ia una , si da sa fuga.Oile de frica s-au ingramadit toate la vale si au rupt tarcu.M-am repezit repede sa i-au un bolovan , si am fugit descult. A luat oaia in gura si flutura pe sus cu ea ...asa cum fluturi tu o carpa. '' Ne-am dus in stana , si am aprins focul, am facut cate o cafea si dimineatza dupa ce am muls vacile, am intrat in padure cu toti cainii, si fiecare cu cate o poala cu bolovani. Ursoaiaca era la primul fag cainii stateau si latrau la ea , dar nu aveau curajul sa se bage. Noi am tacut din gura, am ocolit-o si, coboram la vale sa iesim inaintea ei. Ciprian era primul cu toporul pe umar, eu eram al doilea si in spatele meu venea Nea Niculaie. Si cand coboram asa , dadeam chiote , si fluieram, cainii atunci au luat-o de la urma si au adus inaintea noastra. Bine ca ne-am oprit , caci altfel alunecam sub ea . S-a oprit si ea inaintea noastra . A incepus sa boncane. Puii se ingramadeau in ea, atunci eu am inghetat, si nu mai stiam ce sa fac. Noroc cu Ciprian caci a fost stapan pe sine , nu sa pierdut, si a luat un bolovan din poala lui, si i-a palit una tare ,derpt in fata , ursoaica mai rau a facut. Atunci , cainii au prins un curaj nebun si au luat-o la alergare , insa ursoaica tot nu a dat drumul oii. Dupa o luna de zile , am coborat acasa, si am mai fost o saptamana la padure..tot la exploatarea lemnului. Dar totusi ma simteam asa ...epuizat.Asa ca mi-am promis ca vara ce venea (vara anului 2009) sa las deoparte stana si celelalte ,si sa ma duc si eu undeva sa ma relexez. Vara anului 2009 am fost pe la Craiova mai mult, m-am plimbat ,am fost intr-o tabara de engleza. La stana am mai fost doar asa in vizita, cateva ore, insa nu sa mai stau cu oile sau sa mai dorm acolo. Apoi, a urma vara aceasta..vara anului 2010. Initial nu as mai fi vrut sa mai merg pe la nicio stana, dar am acceptat sa mai merg iarasi la stana din Neamtu, unde am avut numai oi si vaci sterpe. Eram in munte doar eu si inca un mos, de 73 de ani, care umbla dupa oi. Eu eram dupa vaci. Insa ..trebuia sa merg si dupa oi caci ,trebuia sa il ajut pe acel mos. Si deci, dimineata mergeam dupa oi , pana pe la 4 , ma intorceam apoi la stana unde trebuia sa ma uit de vaci sa fac mamaliga la caini , sa fac de mancare sa aduc apa, si alte alea. Aici am stat 3 saptamani. 3 saptamani in care ploaia nu s-a oprit deloc. Era mereu frig , ploaie si cheata.Ursu , inceraca in fiecare noapte sa ne ia vreo oaie, apoi si lupul, ziua, venea la varf. Era foarte greu, mereu eram obosit. Ziua nu dormeam ,iar noaptea decat vreo 4 ore , si nici acelea. Ultima saptamana, cu 3 zile inainte sa plec, cand m-am trezit dimineata pe la 4 si juamtate sa fac focul si sa pun de mamaliga, au incepust cainii sa latre , si s-au bagat intr-un bradet de deasupra stanii. Mosu s-a dus si el sa vada ce este, si apoi m-am dus si eu. Si cand am ajuns acolo, erau toti cainii calare pe un mistret , destul de mare. Atunci am fugit in stana si am adus repede toporul. Si am vrut initial sa il lovesc in cap, dar erau cainii acolo, il muscau toti de cap. Atunci l-am lovit cu toporul in burta. Si nu mai puteam sa il scot. Cainii trageau de el la vale eu la deal. Pana la urma am reusit sa scot toporul din burta, si i-am taiat gatu. Dar cand l-am lovit in gat, cred ca initial i-am taiat o artera, sau vreo vena de sange, caci m-a umplut de sange pe fata si pe haine. Apoi l-am transat cu cutitul, si l-am dat tot la caini. Eu i-am pastrat doar coltii, unu i l-am dat unui prieten si celalat il port eu la gat. Viata de cioban este una grea, nu oricine poate sa faca acest lucru. Trebuie sa fi tare , si sa nu ai frica. Stiu ca este ceva ciudat sa fi cioban, dar nicodata nu mi-a fost rusine sa afirm lucrul acesta. Cred ca putin oameni vor mai trai ceea ce am trait eu. Cred ca aceasta vara a fost ultima de ciobanie. De acum nu voi mai avea timp de haiducie. La anu am bacul si apoi ma duc la facutlate.haha..sper:) cam asta este ceea ce am trait eu pana acum..vor mai veni si altele.

SURSA PERSONALA- SAMUEL LUNGU